caneforă (Dicționar de neologisme, 1986)CANEFÓRĂ s.f. (
Ant.) Tânără femeie care poartă pe cap un coș plin cu cele necesare sacrificiilor religioase. ♦ Statuie reprezentând o asemenea femeie. [< fr.
canéphore, cf. gr.
kaneon – coș,
phoros – purtător].
caneforă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANEFÓRĂ s. f. (ant.) 1. tânără femeie care purta pe cap un coș plin cu cele necesare sacrificiilor religioase. 2. statuie reprezentând o asemenea femeie. (< fr.
canéphore)
caneforă (Dicționaru limbii românești, 1939)*canefóră f., pl.
e (lat.
canéphora, d. vgr.
kanephóros, d.
káneon, coș, și
phéro, port). Fată care, la anumite sărbătorĭ greceștĭ, purta un coș cu lucrurĭ p. sacrificiŭ. Statuă care reprezentă [!] asemenea fată.
caneforă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)canefóră s. f.,
g.-d. art. canefórei; pl. canefórecaneforă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)caneforă f. fecioară greacă care purta pe cap coșulețe cu jertfe pentru sărbători:
vin mândre canefore (NAUM).