canciog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANCIÓG s. n. v. cancioc.canciog (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANCIÓG, cancioguri, s. n. Unealtă de metal în formă de lingură mare cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru așezarea mortarului pe rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru. –
Magh. kancsó.canciog (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)canciog n. căușul zidarului. [Origină necunoscută].
canciog (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANCIÓG s. n. v. cancioc.