canapea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANAPEÁ, canapele, s. f. Mobilă (cu spătar și cu brațe, uneori capitonată) pe care se șade și pe care se poate dormi. – Din
ngr. kanapés. Cf. fr. canapé, germ. Kanapee.canapea (Dicționar de neologisme, 1986)CANAPEÁ s.f. 1. Divan îngust, îmbrăcat în stofă sau în piele, care are de obicei un spătar și brațe; sofa.
2. Felie de pâine prăjită în unt, pe care se pun felii de salam, șuncă, icre etc. [< fr.
canapé, cf. germ.
Kanapee].
canapea (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)CANAPEÁ s.f. Felie de pâine fără coajă, de grosime și formă variabile (pătrată, rotundă, triunghiulară), unsă de obicei cu unt, apoi garnisită divers; poate fi servită rece, pâinea fiind prăjită sau nu în prealabil, sau caldă, gratinată după ce a fost garnisită; fr.
canapé; germ.
Canapé.canapea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)canapéa (canapéle), s. f. – Sofa. –
Var. (
Mold.)
canape. –
Mr. canape. It.,
fr. canapé (
sec. XIX),
cf. ngr. ϰαναπές,
tc. kanape.canapea (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANAPÉA s. f. felie de pâine prăjită în unt, pe care se pun felii de salam etc. (< fr.
canapé)
canapea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANAPEÁ, canapele, s. f. Mobilă (cu spătar și cu brațe, uneori capitonată) pe care se șade și pe care se poate dormi. –
Fr. canapé.canapea (Dicționaru limbii românești, 1939)*canapeá f., pl.
ele (fr.
canapé, d. lat.
conopéum, vgr.
konopeîon, polog de țînțarĭ, d.
kónops, țînțar; ngr.
kánapés. Sofa, scaun lat și moale pe care pot ședea maĭ mulțĭ inșĭ alăturĭ.
canapea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)canapeá s. f.,
art. canapeáua, g.-d. art. canapélei; pl. canapéle, art. canapélelecanapea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANAPEÁ, canapele, s. f. Mobilă (cu spătar și cu brațe, uneori capitonată) pe care se stă și se poate dormi. — Din
ngr. kanapés. Cf. fr. canapé, germ. Kanapee.canapeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)canapeà f. scaun lung cu spate: divan, sofa.