canalizator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANALIZATÓR, -OÁRE, canalizatori, -oare, adj. (Adesea
fig.) Care canalizează. – Din
fr. canalisateur.canalizator (Dicționar de neologisme, 1986)CANALIZATÓR, -OÁRE adj. Care canalizează, conduce într-o direcție anumită. //
s.n. Mașină folosită pentru tăierea de blocuri în cariere. [Cf. fr.
canalisateur].
canalizator (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANALIZATÓR, -OÁRE I.
adj. care canalizează. II. s. n. mașină pentru tăierea de blocuri în cariere. (< fr.
canalisateur)
canalizator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANALIZATÓR, -OÁRE, canalizatori, -oare, adj. Care canalizează. –
Fr. canalisateur.canalizator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)canalizatór adj. m.,
pl. canalizatóri; f. sg. și
pl. canalizatoárecanalizator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANALIZATÓR, -OÁRE, canalizatori, -oare, adj. (Adesea
fig.) Care canalizează. — Din
fr. canalisateur.