canalizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANALIZÁRE, canalizări, s. f. Acțiunea de
a canaliza și rezultatul ei. ♦ Ansamblu de lucrări tehnice executate pentru colectarea, epurarea și evacuarea apei întrebuințate într-o localitate, într-un sistem tehnic, pe un teren etc., sau a apei de ploaie, în vederea păstrării salubrității solului și a aerului; canalizație. –
V. canaliza.canalizare (Dicționar de neologisme, 1986)CANALIZÁRE s.f. Acțiunea de a canaliza și rezultatul ei; canalizație. ♦ Totalitatea lucrărilor tehnice executate pentru colectarea și evacuarea apelor uzate dintr-un oraș sau dintr-un centru industrial. ♦ Deschidere a unui vas anatomic obstruat. [<
canaliza].
canalizare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANALIZÁRE, canalizări, s. f. Acțiunea de
a canaliza și rezultatul ei. ♦ Totalitatea lucrărilor executate (în orașe) pentru a colecta și evacua apa întrebuințată sau apa de ploaie.
canalizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)canalizáre s. f.,
g.-d. art. canalizắrii; pl. canalizắricanalizare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)canalizare f. lucrarea de a canaliza:
canalizarea Dâmboviței.canalizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANALIZÁRE, canalizări, s. f. Acțiunea de
a canaliza și rezultatul ei. ♦ Ansamblul lucrărilor tehnice executate pentru colectarea, epurarea și evacuarea apelor uzate dintr-o localitate, clădire etc.; canalizație. —
V. canaliza.