canaliza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANALIZÁ, canalizez, vb. I.
Tranz. 1. A îndrepta cursul unei ape pe un canal (
1). ♦
Fig. A dirija o acțiune într-un anumit sens.
2. A dota o localitate, un teren, un sistem tehnic etc. cu canale de scurgere. – Din
fr. canaliser.canaliza (Dicționar de neologisme, 1986)CANALIZÁ vb. I. tr. 1. A îndrepta (o parte dintre) apele unui râu pe o albie artificială, destinată navigației, irigării etc.
2. (
Fig.) A îndrepta ceva într-un anumit sens, în vederea unui scop anumit.
3. A înzestra (un oraș, o construcție etc.) cu canale de scurgere pentru evacuarea apelor uzate. [< fr.
canaliser].
canaliza (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANALIZÁ vb. tr. 1. a îndrepta apele unui râu pe o albie artificială. 2. (fig.) a dirija ceva într-un anumit sens, scop. 3. a înzestra (un oraș, o construcție etc.) cu canale de scurgere. 4. a deschide un vas anatomic obstruat. (< fr.
canaliser)
canaliza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANALIZÁ, canalizez, vb. I.
Tranz. 1. A îndrepta cursul unei ape pe un canal
(1). ♦
Fig. A dirija o acțiune într-un anumit sens.
2. A prevedea o localitate sau o cale de comunicație cu canale de scurgere. –
Fr. canaliser.canaliza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)canalizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
canalizeázăcanaliza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANALIZÁ, canalizez, vb. I.
Tranz. 1. A îndrepta cursul unei ape pe un canal (1). ♦
Fig. A dirija o acțiune într-un anumit sens.
2. A dota o localitate, un teren, un sistem tehnic etc. cu canale de scurgere. — Din
fr. canaliser.canalizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)canalizà v.
1. a stabili canale;
2. a face un râu navigabil.