canalizație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANALIZÁȚIE, canalizații, s. f. 1. Instalație aeriană, subterană sau submarină care transportă sau distribuie energie electrică.
Canalizație electrică. 2. Canalizare. – Din
fr. canalisation.canalizație (Dicționar de neologisme, 1986)CANALIZÁȚIE s.f. 1. Canalizare.
2. Instalație aeriană, subterană etc. care servește la transportul sau la distribuția energiei electrice prin conducte. [Gen.
-iei, var.
canalizațiune s.f. / cf. fr.
canalisation].
canalizație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANALIZÁȚIE s. f. 1. ansamblu de construcții și instalații destinat colectării, transportului și evacuării apelor uzate. 2. ansamblu de lucrări care permit curgerea unui curs de apă cu debit mic dintr-un canal. 3. instalație care servește la transportul sau distribuția energiei electrice, prin conducte. (< fr.
canalisation)
canalizație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANALIZÁȚIE, canalizații, s. f. 1. Instalație aeriană, subterană sau submarină care transportă sau distribuie energie electrică.
2. (Rar) Canalizare. –
Fr. canalisation.canalizație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)canalizáție (-ți-e) (rar)
s. f.,
art. canalizáția (-ți-a), g.-d. art. canalizáției; pl. canalizáții, art. canalizáțiile (-ți-i-)canalizație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANALIZÁȚIE, canalizații, s. f. 1. Instalație aeriană, subterană sau submarină care transportă sau distribuie energie electrică.
Canalizație electrică. 2. Canalizare. Din
fr. canalisation.