canalie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANÁLIE, canalii, s. f. Persoană care săvârșește o faptă josnică; mișel, ticălos, netrebnic. – Din
it. canaglia.canalie (Dicționar de neologisme, 1986)CANÁLIE s.f. Netrebnic, mișel, ticălos. [Gen.
-iei. / cf. it.
canaglia, fr.
canaille].
canalie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANÁLIE s. f. netrebnic, mișel, ticălos. (< it.
canaglia, fr.
canaille)
canalie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANÁLIE, canalii, s. f. Persoană care săvârșește o faptă josnică; mișel, ticălos, netrebnic. –
It. canaglia.canalie (Dicționaru limbii românești, 1939)*canálie f. (fr.
canaille, d. it.
canaglia, haĭtă de cînĭ [!], d.
cane, cîne). Plebe, gloată de ghĭorlanĭ. Om răŭ, om mișel.
canalie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)canálie (-li-e) s. f.,
art. canália (-li-a), g.-d. art. canáliei; pl. canálii, art. canáliile (-li-i-)canalie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)canalie f. 1. gloată:
în aplauzele grele ale canaliei de uliți EM.;
2. om de rând, nemernic.
canalie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANÁLIE, canalii, s. f. Persoană care săvârșește o faptă josnică; mișel, ticălos, netrebnic. — Din
it. canaglia.