canalicul - explicat in DEX

canalicul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANALÍCUL, canalicule, s. n. Nume dat canalelor mici din țesuturile organismelor. – Din fr. canalicule.

canalicul (Dicționar de neologisme, 1986)
CANALÍCUL s.n. Canal mic aflat într-un țesut organic. [< fr. canalicule].

canalicul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CANALÍCUL s. n. canal (3) mic. (< fr. canalicule, lat. canaliculus)

canalicul (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANALÍCUL, canalicule, s. n. Nume dat canalelor mici din țesuturile organismelor. – Fr. canalicule.

canalicul (Dicționaru limbii românești, 1939)
*canalícul n., pl. e (lat. canaliculus). Anat. Canal mic (țeavă, vînă).

canalicul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
canalícul s. n., pl. canalícule

canalicul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANALÍCUL, canalicule, s. n. Nume dat canalelor mici din țesuturile organismelor. — Din fr. canalicule.