canalagiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANALAGÍU, canalagii, s. m. Muncitor care lucrează la instalarea și la întreținerea canalizării. –
Canal +
suf. -agiu.canalagiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANALAGÍU, canalagii, s. m. Muncitor care lucrează la instalarea și întreținerea canalizării. – Din
canal +
suf. -(a)giu.canalagiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)canalagíu s. m.,
art. canalagíul; pl. canalagíi, art. canalagíii (-gi-ii)canalagiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANALAGÍU, canalagii, s. m. Muncitor care lucrează la instalarea și la întreținerea canalizării. —
Canal +
suf. -agiu.