canafas (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANAFÁS s. n. Pânză rară din fire de cânepă, foarte apretată, care se folosește la confecționarea hainelor, ca întăritură la piepți, la gulere și, în legătorie, la cusutul cotoarelor de cărți. – Din
germ. Kanevas.canafas (Dicționar de neologisme, 1986)CANAFÁS s.n. Pânză tare de cânepă, folosită la confecționarea întăriturilor pentru haine. ♦ Pânză apretată, folosită la legarea cărților. [< germ.
Kannefas, Kanevas].
canafas (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANAFÁS s. n. pânză tare de cânepă, la confecționarea întăriturilor pentru haine și la legarea cărților. (< germ.
Kannefas, Kanevas)
canafas (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANAFÁS s. n. Pânză tare de cânepă care se folosește la confecționarea hainelor, ca întăritură la piepți, la guler etc. ♦ Pânză apretată, folosită la legarea cărților sau registrelor grele. –
Germ. Kannefas, Kanevas (<
fr.).
canafas (Dicționaru limbii românești, 1939)canafás n., pl.
urĭ (rus.
kanifás, germ.
kannefass, d. fr.
canevas. V.
canava).
Munt. Un fel de pînză țeapănă care se pune la gulerele haĭnelor ca să le țină drepte.
canafas (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)canafás (pânză tare)
s. n.canafas (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANAFÁS s. n. Pânză rară din fire de cânepă, foarte apretată, care se folosește la confecționarea hainelor, ca întăritură la piepți, la gulere și, în legătorie, la cusutul cotoarelor de cărți. — Din
germ. Kanevas.