campanulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (
Bot.) Clopoțel (
2). – Din
fr. campanule.campanulă (Dicționar de neologisme, 1986)CAMPANÚLĂ s.f. Plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoțel. [< fr.
campanule].
campanulă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAMPANÚLĂ s. f. plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoțel. (< fr.
campanule)
campanulă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (
Bot.) Clopoțel
(2). – După
fr. campanule.campanulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)campanúlă (plantă)
s. f.,
g.-d. art. campanúlei; pl. campanúlecampanulă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (
Bot.) Clopoțel (
2). — Din
fr. campanule.