campanulacee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAMPANULACÉE s. f. pl. Familie de plante erbacee din regiunile temperate și subtropicale, caracterizate prin frunze alterne simple și flori hermafrodite, albastre-violacee sau albe, de forma unui clopoțel. – Din
fr. campanulacées.campanulacee (Dicționar de neologisme, 1986)CAMPANULACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee, având ca tip campanula; (
la sg.) plantă din această familie; campanulă. [Pron.
-ce-e, sg. invar. / < fr.
campanulacées].
campanulacee (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAMPANULACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate gamopetale: campanula. (< fr.
campanulacées)
campanulacee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)campanulacée s. f.,
art. campanulacéea, g.-d. art. campanulacéei; pl. campanulacéecampanulacee (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAMPANULACÉE, campanulacee, s. f. (La
pl.) Familie de plante erbacee din regiunile temperate și subtropicale, caracterizate prin frunze alterne simple și flori hermafrodite, albastre-violacee sau albe, de forma unui clopoțel; (și la
sg.) plantă din această familie. — Din
fr. campanulacée.