campanilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAMPANÍLĂ, campanile, s. f. 1. Clopotniță în formă de turn înalt, construită lângă o biserică sau chiar deasupra ei (caracteristică arhitecturii italiene din
sec. XI-XVI).
2. Turnuleț situat în partea superioară a unui edificiu, în care se află un clopot, un orologiu etc. – Din
it. campanile.