campanilă - explicat in DEX

campanilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAMPANÍLĂ, campanile, s. f. 1. Clopotniță în formă de turn înalt, construită lângă o biserică sau chiar deasupra ei (caracteristică arhitecturii italiene din sec. XI-XVI). 2. Turnuleț situat în partea superioară a unui edificiu, în care se află un clopot, un orologiu etc. – Din it. campanile.

campanilă (Dicționar de neologisme, 1986)
CAMPANÍLĂ s.f. 1. Clopotniță construită de obicei separat de biserică și întâlnită mai ales în Italia. 2. Lanternă (2) [în DN] mică, așezată deasupra unui dom ca decorație. [< it., fr. campanile].

campanilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAMPANÍLĂ s. f. 1. clopotniță (turn înalt) construită separat de biserică, în Italia. 2. lanternă (2) mică, deasupra unui dom, ca decorație. (< it., fr. campanile)

campanilă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAMPANÍLĂ, campanile, s. f. Clopotniță în formă de turn înalt, construită lângă o biserică sau chiar deasupra ei, caracteristică arhitecturii italiene dintre secolele al XI-lea – al XVI-lea. – It. campanile.

campanilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
campanílă (clopotniță) s. f., g.-d. art. campanílei; pl. campaníle

campanilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAMPANÍLĂ, campanile, s. f. 1. Clopotniță în formă de turn înalt, construită lângă o biserică sau chiar deasupra ei (caracteristică arhitecturii italiene din sec. XI-XVI). 2. Turnuleț situat în partea superioară a unui edificiu, în care se află un clopot, un orologiu etc. — Din it. campanile.