campadură - explicat in DEX

campadură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAMPADÚRĂ, campaduri, s. f. Deschizătură în acoperișul unei case țărănești, pentru a lăsa să iasă fumul. – Et. nec.

campadură (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
campadúră (campadúri), s. f. – Fumar. Origine necunoscută. Este cuvînt folosit puțin, și chiar incert.

campadură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAMPADÚRĂ, campaduri, s. f. Deschizătură în acoperișul unei case țărănești, pentru a lăsa să iasă fumul.

campadură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
campadúră (rar) s. f., g.-d. art. campadúrii; pl. campadúri

campadură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
campadură f. ochiul podului pe unde iese fumul (la o casă țărănească). [Cf. provențal escampadouiro, locul de revărsare a unui canal, a apei de la moară (v. fântână 5)].

campadură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAMPADÚRĂ, campaduri, s. f. (Rar) Deschizătură în acoperișul unei case țărănești, prin care iese fumul. — Et. nec.