campa - explicat in DEX

campa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAMPÁ, campez, vb. I. Intranz. (Rar; despre militari sau turiști) A sta un timp în corturi. – Din fr. camper.

campa (Dicționar de neologisme, 1986)
CAMPÁ vb. I. intr. (Despre unități militare; despre turiști) A sta o perioadă de timp în corturi pe un câmp, într-o pădure etc. [< fr. camper].

campa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
campá (campéz, campát), vb. – A sta un timp în corturi (despre militari, turiști). Fr. camper. – Der. (din fr.) campament, s. n.; campanie, s. f., aceasta din urmă, după Sanzewitsch 198, din rus. kampanija.

campa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAMPÁ vb. I. intr. (despre unități militare sau turiști) a se instala provizoriu în campament. II. refl. (fig.) a se ține într-o atitudine mândră, provocatoare. (< fr. comper)

campa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAMPÁ, campez, vb. I. Intranz. (Despre unități militare) A poposi pe un câmp, în corturi. – Fr. camper.

campa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
campá (a ~) vb., ind. prez. 3 campeáză

campa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAMPÁ, campez, vb. I. Intranz. (Rar; despre militari sau turiști) A sta un timp în corturi. — Din fr. camper.