camionar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAMIONÁR, camionari, s. m. Camionagiu. [
Pr.:
-mi-o-] –
Camion +
suf. -ar.camionar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAMIONÁR, camionari, s. m. Camionagiu. – Din
camion +
suf. -ar.camionar (Dicționaru limbii românești, 1939)*camionár m. (d.
camion). Lucrător care transportă cu camionu.
camionar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)camionár (rar)
(-mi-o-) s. m.,
pl. camionáricamionar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAMIONÁR, camionari, s. m. (Rar) Camionagiu. [
Pr.:
-mi-o-] —
Camion +
suf. -ar.