camion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAMIÓN, camioane, s. n. Autocamion. ♦ Vehicul rutier cu tracțiune animală, prevăzut cu o platformă și folosit pentru transport. [
Pr.:
-mi-on] – Din
fr. camion.camion (Dicționar de neologisme, 1986)CAMIÓN s.n. Vehicul prevăzut cu o platformă și folosit la transporturi. ♦ Autocamion. [Pron.
-mi-on. / < fr.
camion].
camion (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)camión (camioáne), s. n. – Autocamion.
Fr. camion. –
Der. camionagiu, s. m.;
camionaj, s. n. (transport cu camionul), din
fr. camionnage; camionar, s. m. (camionagiu; muncitor care încarcă și descarcă un camion);
camionetă, s. f., din
fr. camionnette.camion (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAMIÓN s. n. 1. autocamion. 2. vehicul cu tracțiune animală, pentru transportul de mărfuri sau de materiale. (< fr.
camion)
camion (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAMIÓN, camioane, s. n. Autocamion. ♦ Vehicul cu tracțiune animală, prevăzut cu platformă și folosit pentru transport. –
Fr. camion.camion (Dicționaru limbii românești, 1939)*camión n., pl.
oane (fr.
camion). Trăsură pe arcurĭ foarte joasă cu patru roate [!] micĭ, întrebuințată maĭ ales la dus mobile. V.
cotĭugă.camion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)camión (-mi-on) s. n.,
pl. camioánecamion (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)camion n. car lat și scund pentru descărcatul ușor.
camion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAMIÓN, camioane, s. n. Autocamion. ♦ Vehicul rutier cu tracțiune animală, prevăzut cu o platformă și folosit pentru transport. [
Pr.: -
mi-on] — Din
fr. camion.