camionagiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAMIONAGÍU, camionagii, s. m. Persoană care se ocupă cu transportul de mărfuri și de obiecte cu ajutorul unui camion; camionar. [
Pr.:
-mi-o-] –
Camion +
suf. -agiu.camionagiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAMIONAGÍU, camionagii, s. m. Persoană care se ocupă cu transportul de mărfuri și de obiecte cu ajutorul unui camion cu cai. – Din
camion +
suf. -(a)giu.camionagiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)camionagíu (-mi-o-) s. m.,
art. camionagíul; pl. camionagíi, art. camionagíii (-gi-ii)camionagiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAMIONAGÍU, camionagii, s. m. Persoană care transportă mărfuri și obiecte cu ajutorul unui camion; camionar. [
Pr.:
-mi-o-] —
Camion +
suf. -agiu.