cameleon - explicat in DEX

cameleon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAMELEÓN, cameleoni, s. m. 1. Reptilă arboricolă și insectivoră din regiunile tropicale, cu gheare ca un clește, care o ajută să se prindă de copaci, și cu proprietatea de a-și schimba culoarea pielii potrivit mediului înconjurător (Chamaeleo vulgaris). 2. Fig. Persoană care-și schimbă purtarea și convingerile după împrejurări. [Pr.: -le-on] – Din fr. cameléon.

cameleon (Dicționar de neologisme, 1986)
CAMELEÓN s.m. 1. Reptilă din regiunile tropicale, care poate să-și schimbe culoarea pielii după mediul înconjurător. 2. (Fig.; peior.) Om care își schimbă convingerile sau felul de a fi cu foarte mare ușurință în funcție de împrejurări. [Pron. -le-on. / < fr. caméléon, cf. gr. chamaileon – leu târâtor].

cameleon (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cameleón (cameleóni), s. m. – Reptilă arboricolă ce are proprietatea de a-și schimba culoarea după mediul înconjurător. – Var. (înv.) hameleon. Fr. caméléon. Var. (sec. XVII) din gr. χαμαιλέων (împrumut literar).

cameleon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAMELEÓN s. m. 1. reptilă arboricolă insectivoră din regiunile tropicale, care poate să-și schimbe culoarea pielii după mediul înconjurător. 2. (fig.) om care își schimbă purtarea și convingerile cu mare ușurință. (< fr. caméléon, lat. camaeleon, gr. khamaileon)

cameleon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CAMELEON (‹ fr., lat.) s. m. 1. Reptilă arboricolă și insectivoră din Africa (Madagascar), Europa de Sud, Asia de Sud-Est, de 4-60 cm, care își schimbă culoarea corpului după aceea a mediului (Chamaeleon chamaeleon). Se cunosc c. 90 de specii. 2. Fig. Persoană care își schimbă convingerile și felul de a fi după împrejurări și interese.

cameleon (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAMELEÓN, cameleoni, s. m. Specie de șopârlă din regiunile tropicale, care are proprietatea de a-și schimba culoarea pielii potrivit mediului înconjurător (Chamaeleo). ♦ Fig. Persoană care-și schimbă purtarea și convingerile după împrejurări. [Pr.: -le-on] – Fr. caméléon (lat. lit. camaeleon).

cameleon (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cameleón m. (fr. caméléon, d. vgr. hamailéon, d. hamaí, pe pămînt, jos, și léon, leŭ). Un fel de șopîrlă care are coloarea [!] eĭ proprie, dar șĭ-o schimbă după împrejurărĭ. Fig. Om fără părerĭ statornice. – Cameleonu, dacă stă, de ex., pe ceva verde, din cauza reflexuluĭ, se face verzuĭ. Supt [!] impresiunea friciĭ, devine roș, galben, negru, verde, albicĭos, cum se poate vedea pin [!] pelea [!] luĭ, extrem de transparentă. Această singulară proprietate l-a făcut să fie emblema omuluĭ care-șĭ schimbă părerea și purtarea după interes.

cameleon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cameleón (-le-on) s. m., pl. cameleóni

cameleon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cameleon m. 1. soiu de șopârlă a cării piele fără solzi își poate schimba coloarea, după cum e mai mult sau mai puțin umflată; 2. fig. om fără convingere, care își schimbă părerile după împrejurări.

cameleon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAMELEÓN, cameleoni, s. m. 1. Reptilă arboricolă și insectivoră din regiunile tropicale, cu gheare ca un clește, care o ajută să se prindă de copaci, și cu proprietatea de a-și schimba culoarea corpului potrivit mediului înconjurător sau în funcție de dispoziție (Chamaeleo vulgaris). 2. Fig. Persoană care-și schimbă purtarea și convingerile după împrejurări și interese. [Pr.: -le-on] — Din fr. cameléon.