camee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAMÉE, camee, s. f. 1. Piatră dură (cu multe straturi divers colorate), sculptată în relief cu o figură sau cu un motiv decorativ, folosită ca podoabă.
2. Sculptură monocromă imitând o camee (
1). – Din
fr. camée.camee (Dicționar de neologisme, 1986)CAMÉE s.f. Piatră fină, împodobită cu o figură sau cu un motiv decorativ în relief. [Pron.
-me-e. / < fr.
camée, cf. it.
cameo].
camee (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAMÉE s. f. piatră fină, împodobită cu o figură sau cu un motiv decorativ în relief. (< fr.
camée)
camee (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAMÉE, camee, s. f. Piatră fină, sculptată cu o figură sau cu un motiv decorativ, servind ca podoabă. –
Fr. camée.camee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)camée s. f.,
art. caméea, g.-d. art. caméei; pl. caméecamee (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)camee f. piatră scumpă de diferite colori și sculptată în relief.
camee (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAMÉE, camee, s. f. 1. Piatră dură (cu multe strate divers colorate), sculptată în relief cu o figură sau cu un motiv decorativ, folosită ca podoabă.
2. Sculptură monocromă imitând o camee (1). — Din
fr. camée.