camarilă - explicat in DEX

camarilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAMARÍLĂ, camarile, s. f. Curteni din anturajul unui rege sau al unui șef de stat, care influențează politica statului în interesul lor personal. – Din fr. camarilla.

camarilă (Dicționar de neologisme, 1986)
CAMARÍLĂ s.f. Clică de curteni care influențează, din interes personal, actele unui suveran. [< sp., fr. camarilla].

camarilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAMARÍLĂ s. f. clică de curteni care influențează, din interes personal, hotărârile unui suveran. (< fr., sp. camarilla)

camarilă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAMARÍLĂ, camarile, s. f. Clică de curteni care influențează, din interese personale, actele suveranului și treburile statului. – Fr. camarilla.

camarilă
CAMARÍLĂ, camarile, s. f. Grup de curteni din anturajul unui suveran sau al unui șef de stat, care influențează politica statului în interesul lor personal. – Din fr., sp. camarilla (< camara „cameră“), „cabinet particular al regelui“.

camarilă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*camarílă f., pl. e (fr. camarilla, cuv. sp. care înseamnă „cameră mică”, adică „ceată de curtizanĭ [!] influențĭ”, cum era în Spania). Gașcă influentă pe lîngă un suveran, un ministru ș. a. V. cărdășie.

camarilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
camarílă s. f., g.-d. art. camarílei; pl. camaríle

camarilă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
camarilă f. coterie influentă la Curtea unui Domn, guvern ocult de favoriți.

camarilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAMARÍLĂ, camarile, s. f. Grup de favoriți ai unui suveran, care influențează politica statului în interes personal. — Din fr. camarilla.