camarot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAMARÓT, camaroți, s. m. (
Mar.) Ospătar pe o navă. – Din
sp. camarotero.camarot (Dicționar de neologisme, 1986)CAMARÓT s.n. (
Mar.) Dormitor pe o navă. //
s.m. Membru al personalului unei nave care îndeplinește funcția de ospătar; chelner de navă. [< sp. (s.n.)
camarote, (s.m.)
camarotero].
camarot (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAMARÓT s. m. ospătar la bordul unei nave. (< sp.
camarotero)
camarot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAMARÓT, camaroți, s. m. (
Mar.) Ospătar pe o navă. — Din
sp. camarotero.