cămăraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂMĂRÁȘ, cămărași, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujbaș care avea în grijă odăile domnului, în special cămara domnească. ♦ (
Înv.) Intendent la o mănăstire. –
Cămară +
suf. -aș.