camarilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAMARÍLĂ, camarile, s. f. Curteni din anturajul unui rege sau al unui șef de stat, care influențează politica statului în interesul lor personal. – Din
fr. camarilla.camarilă (Dicționar de neologisme, 1986)CAMARÍLĂ s.f. Clică de curteni care influențează, din interes personal, actele unui suveran. [< sp., fr.
camarilla].
camarilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAMARÍLĂ s. f. clică de curteni care influențează, din interes personal, hotărârile unui suveran. (< fr., sp.
camarilla)
camarilă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAMARÍLĂ, camarile, s. f. Clică de curteni care influențează, din interese personale, actele suveranului și treburile statului. –
Fr. camarilla.camarilăCAMARÍLĂ, camarile, s. f. Grup de curteni din anturajul unui suveran sau al unui șef de stat, care influențează politica statului în interesul lor personal. – Din fr., sp.
camarilla (<
camara „cameră“),
„cabinet particular al regelui“.camarilă (Dicționaru limbii românești, 1939)*camarílă f., pl.
e (fr.
camarilla, cuv. sp. care înseamnă „cameră mică”, adică „ceată de curtizanĭ [!] influențĭ”, cum era în Spania). Gașcă influentă pe lîngă un suveran, un ministru ș. a. V.
cărdășie.camarilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)camarílă s. f.,
g.-d. art. camarílei; pl. camarílecamarilă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)camarilă f. coterie influentă la Curtea unui Domn, guvern ocult de favoriți.
camarilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAMARÍLĂ, camarile, s. f. Grup de favoriți ai unui suveran, care influențează politica statului în interes personal. — Din
fr. camarilla.