calorifug (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALORIFÚG, -Ă, calorifugi, -ge, adj.,
s. n. (Material) rău conducător de căldură; termoizolant. – Din
fr. calorifuge.calorifug (Dicționar de neologisme, 1986)CALORIFÚG, -Ă adj., s.m. (Substanță, agent) rău conducător de căldură. [< fr.
calorifuge, cf. lat.
calor – căldură,
fugere – a fugi].
calorifug (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALORIFÚG, -Ă adj., s. n. (material, agent) rău conducător de căldură. (< fr.
calorifuge)
calorifug (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALORIFÚG, -Ă, calorifugi, -ge, adj. Rău conducător de căldură. – După
fr. calorifuge.calorifug (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calorifúg1 adj. m.,
pl. calorifúgi; f. calorifúgă, pl. calorifúgecalorifug (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calorifúg2 s. n.,
pl. calorifúgecalorifug (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALORIFÚG, -Ă, calorifugi, -ge, adj.,
s. n. (Material) rău conducător de căldură; termoizolant. — Din
fr. calorifuge.