calauzire - explicat in DEX

călăuzi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂLĂUZÍ, călăuzesc, vb. IV. Tranz. 1. A conduce pe cineva pe un drum. 2. A îndruma, a învăța, a povățui. ♦ Refl. A se orienta, a se conduce după... [Pr.: -lă-u-] – Din călăuză.