călărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂLĂRÍE s. f. Acțiunea de
a călări; călărit. ♦ Arta de a călări. ♦ Ramură sportivă care constă în conducerea calului din poziția încălecat, în probe de alergare, sărituri, dresaj etc.; echitație. –
Călare +
suf. -ie.