calarabă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)calarábă (-be), s. f. – Varietate de varză.
Mag. kalarábi, din
germ. Kohlrabe și acesta din
it. cavolorapa, cf. pol. kałarapa (Cihac, II, 38).
calarabă (Dicționaru limbii românești, 1939)calarábă, V.
caralambă.calarabă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)calarabă (caralambă) f. gulie. Ung. KALARÁB (din germ.
Kohlrabi).