călăraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂLĂRÁȘ, călărași, s. m. 1. (La
pl., în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Corp militar de slujitori auxiliari ai domniei; (și la
sg.) membru al acestui corp militar. ♦ (
Înv.) Ostaș de cavalerie.
2. Coardă de rod la vița de vie, scurtată la 4-6 muguri, și plasată călare pe coarda de doi ani. –
Călare +
suf. -aș.