calamitate - explicat in DEX

calamitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CALAMITÁTE, calamități, s. f. Nenorocire mare, dezastru care lovește o colectivitate. ◊ Flagel. – Din fr. calamité, lat. calamitas, -atis.

calamitate (Dicționar de neologisme, 1986)
CALAMITÁTE s.f. Nenorocire mare, dezastru care lovește o colectivitate; flagel. [Pl. -tăți. / cf. fr. calamité, lat. calamitas].

calamitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CALAMITÁTE s. f. dezastru, catastrofă care lovește o colectivitate. (< fr. calamité, lat. calamitas)

calamitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CALAMITÁTE, calamități, s. f. Nenorocire mare, dezastru care lovește o colectivitate; flagel. – Fr. calamité (lat. lit. calamitas, -atis).

calamitate
CALAMITÁTE, calamități, s. f. Dezastru colectiv, catastrofă care afectează o întreagă țară, populația acesteia. ◊ Flagel. – Din fr. calamité, lat. calamitas.

calamitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*calamitáte f. (lat. calamitas, -átis). Mare nenorocire, pacoste (ca epidemiile, războaĭele, foametea). V. dezastru.

calamitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
calamitáte s. f., g.-d. art. calamitắții; pl. calamitắți

calamitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
calamitate f. mare nenorocire publică: catastrofă, dezastru.

calamitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CALAMITÁTE, calamități, s. f. Nenorocire mare, dezastru provocat de obicei de un fenomen natural, care lovește o colectivitate. ◊ Flagel. — Din fr. calamité, lat. calamitas, -atis.