calamitat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALAMITÁT, -Ă, calamitați, -te, adj. Care a suferit o calamitate. – Din
calamitate (derivat regresiv).
calamitat (Dicționar de neologisme, 1986)CALAMITÁT, -Ă adj. (
Liv.) Care a suferit de pe urma unei calamități naturale. [<
calamita].
calamitat (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALAMITÁT, -Ă adj. care a suferit de pe urma unei calamități naturale. (< fr.
calamité)
calamitat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALAMITÁT, -Ă, calamitați, -te, adj. Care a suferit o calamitate. —
V. calamita.