calamita (Dicționar de neologisme, 1986)CALAMITÁ vb. I. tr. (
Liv.; despre calamități naturale) A distruge. [<
calamitate].
calamita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calamitá (a ~) vb., ind. prez. 3
calamiteázăcalamita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALAMITÁ, pers. 3
calamitează, vb. I.
Tranz. A devasta, a distruge. — De la
calamitate.