cahlă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÁHLĂ, cahle, s. f. 1. (
Reg.) Coșul sobei sau deschizătura prin care iese fumul în tinda caselor țărănești.
2. Placă de teracotă sau de faianță folosită la construcția sobelor. – Din
ucr. kahlja.