cadavru - explicat in DEX

cadavru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CADÁVRU, cadavre, s. n. Corpul unui om sau al unui animal mort; hoit, stârv, leș¹. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab și palid. A călca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de orice scrupule în atingerea unui scop. – Din fr. cadavre.

cadavru (Dicționar de neologisme, 1986)
CADÁVRU s.n. Corpul unui om sau al unui animal mort. [< fr. cadavre, cf. lat. cadaver].

cadavru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CADÁVRU s. n. orice organism animal mort. ♦ (fig., fam.) ~ ambulant = om extrem de slab. (< fr. cadavre)

cadavru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CADÁVRU, cadavre, s. n. Om sau animal mort. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab și palid. A călca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de scrupule în atingerea scopului. – Fr. cadavre (lat. lit. cadaver).

cadavru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cadávru n., pl. e (fr. cadavre, d. lat. cadáver). Corp mort (hoĭt, stîrv, leș). Fig. Corp foarte slab saŭ uzat: omu acesta e un cadavru ambulant.

cadavru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cadávru (-da-vru) s. n., art. cadávrul; pl. cadávre

cadavru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cadavru n. corp mort sau mortăciune (vorbind de om).

cadavru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CADÁVRU, cadavre, s. n. Corpul unui om sau al unui animal mort; hoit, stârv, leș¹. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab și palid. A călca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de orice scrupule în atingerea unui scop. — Din fr. cadavre.