cădelnița (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I.
Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦
Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din
cădelniță.