cabulă - explicat in DEX

cabulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÁBULĂ, cabule, s. f. (Rar) Superstiție de jucător (de cărți). – Din tc. kabul.

cabulă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CÁBULĂ, cabule, s. f. (Rar) Superstiție de jucător (de cărți). – Tc. kabul.

cabulă (Dicționaru limbii românești, 1939)
cábulă f., pl. e (d. cabul). Munt. Pop. Superstițiune la lucrurĭ micĭ: are cabulă că pĭerde la joc cînd vorbeștĭ cu el.

cabulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cábulă (superstiție) (rar) s. f., g.-d. art. cábulei; pl. cábule

cabulă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÁBULĂ, cabule, s. f. (Rar) Superstiție de jucător (de cărți). — Din tc. kabul.