caca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÁCA subst. (În limbajul copiilor)
1. Materii fecale, excremente.
2. Lucru murdar, respingător. –
Cf. fr. caca.caca (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)CÁCA subst. ~ (din
căca)
caca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cáca s.m., adj. invar.
caca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÁCA s. m. (În limbajul copiilor)
1. Excrement.
2. Lucru murdar, respingător. ◊ (Adjectival)
Prețuri caca. — Din
fr. caca.