cabulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÁBULĂ, cabule, s. f. (Rar) Superstiție de jucător (de cărți). – Din
tc. kabul.cabulă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CÁBULĂ, cabule, s. f. (Rar) Superstiție de jucător (de cărți). –
Tc. kabul.cabulă (Dicționaru limbii românești, 1939)cábulă f., pl.
e (d.
cabul).
Munt. Pop. Superstițiune la lucrurĭ micĭ:
are cabulă că pĭerde la joc cînd vorbeștĭ cu el.cabulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cábulă (superstiție) (rar)
s. f.,
g.-d. art. cábulei; pl. cábulecabulă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÁBULĂ, cabule, s. f. (Rar) Superstiție de jucător (de cărți). — Din
tc. kabul.