cabra - explicat in DEX

cabra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CABRÁ, cabrez. vb. I. Intranz. 1. (Despre unele patrupede, mai ales despre cai) A se ridica pe picioarele dinapoi. 2. A se încorda; a se ridica. 3. (Despre avioane) A se ridica cu partea din față pentru a urca mai repede. – Din fr. cabrer.

cabra (Dicționar de neologisme, 1986)
CABRÁ vb. I. tr. 1. (Despre cai) A se ridica în două picioare, stând pe picioarele dinapoi. 2. A se încorda; a se ridica. 3. (Despre avioane) A se ridica cu botul în sus; a urca. [< fr. cabrer, cf. prov. cabra – capră].

cabra (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CABRÁ vb. intr. 1. (despre cai) a se ridica pe picioarele de dinapoi. 2. a se încorda, a se ridica. 3. (despre avioane, autovehicule) a se ridica cu botul în sus. (< fr. cabrer)

cabra (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CABRÁ, cabrez, vb. I. Intranz. 1. (Despre unele patrupede) A se ridica pe picioarele dinapoi. 2. (Despre avioane) A se înclina în așa fel încât coada să fie mai jos decât partea din față. – Fr. cabrer.

cabra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cabrá (a ~) (ca-bra) vb., ind. prez. 3 cabreáză

cabra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CABRÁ, cabrez, vb. I. Intranz. 1. (Despre unele patrupede, mai ales despre cai) A se ridica pe picioarele dinapoi. 2. A se încorda; a se ridica. 3. (Despre avioane) A se ridica cu partea din față pentru a urca mai repede. — Din fr. cabrer.