cabraj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CABRÁJ, cabraje, s. n. 1. Cabrare.
2. Evoluție pe care o execută un avion când își mărește brusc panta de urcare. – Din
fr. cabrage.cabraj (Dicționar de neologisme, 1986)CABRÁJ s.n. 1. Cabrare.
2. Evoluție a unui avion când își mărește brusc panta de urcare sau a unui autovehicul când frânează brusc. [< fr.
cabrage].
cabraj (Marele dicționar de neologisme, 2000)CABRÁJ s. n. 1. cabrare. 2. evoluție a unui avion care își mărește brusc panta de urcare. (< fr.
cabrage)
cabraj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CABRÁJ, cabraje, s. n. Evoluție pe care o execută un avion când își mărește brusc panta de urcare. –
Fr. cabrage.cabraj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cabráj (ca-braj) s. n.,
pl. cabrájecabraj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CABRÁJ, cabraje, s. n. 1. Cabrare.
2. Mărire bruscă a pantei de urcare de către un avion. — Din
fr. cabrage.