cabotaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CABOTÁJ, cabotaje, s. n. Navigație comercială de-a lungul coastei; transport naval de mărfuri între porturi apropiate. – Din
fr. cabotage.cabotaj (Dicționar de neologisme, 1986)CABOTÁJ s.n. Navigație de-a lungul coastei de la un port la altul. [< fr.
cabotage].
cabotaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)CABOTÁJ s. n. navigație maritimă de-a lungul coastei între localități apropiate. (< fr.
cabotage)
cabotaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CABOTÁJ s. n. Navigație la distanță mică de-a lungul coastei (între porturile aceleiași țări). –
Fr. cabotage.cabotaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cabotáj s. n.,
pl. cabotájecabotaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CABOTÁJ, cabotaje, s. n. Navigație comercială de-a lungul coastei; transport naval de mărfuri între porturi apropiate. — Din
fr. cabotage.