butilenă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUTILÉNĂ, butilene, s. f. Butenă. – Din
fr. boutilène.butilenă (Dicționar de neologisme, 1986)BUTILÉNĂ s.f. Hidrocarbură cu patru atomi de carbon și o dublă legătură; butenă. [< fr.
butylène].
butilenă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BUTILÉNĂ s. f. butenă. (< fr.
butylène)
butilenă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)butilénă s. f.,
g.-d. art. butilénei; pl. butilénebutilenă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUTILÉNĂ, butilene, s. f. Butenă. — Din
fr. boutilène.