butie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÚTIE s. f. v. bute.butie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÚTIE s. f. v. bute.butie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)butie f.
1. vas mare de lemn cu două funduri și cu doage legate cu cercuri de fier, de păstrat vin sau alte spirtoase (100—200 vedre);
2. bucea de roată (după forma-i circulară):
se uită prin butia roții ISP. [Lat. vulg. BUTTIS].
butie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÚTIE s. f. v. bute.