butirat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUTIRÁT, butirați, s. m. Sare sau ester al acidului butiric, cu miros de flori sau de fructe, întrebuințat în parfumerie, în industria alimentară. – Din
fr. butyrate.butirat (Dicționar de neologisme, 1986)BUTIRÁT s.m. Sare sau ester al acidului butiric. [< fr.
butyrate].
butirat (Marele dicționar de neologisme, 2000)BUTIRÁT s. m. sare a acidului butiric. (< fr.
butyrate)
butirat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUTIRÁT s. m. Sare sau ester al acidului butiric. –
Fr. butyrate.butirat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)butirát s. m.,
pl. butiráțibutirat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUTIRÁT, butirați, s. m. Sare sau ester al acidului butiric, cu miros de flori sau de fructe, întrebuințat în parfumerie, în industria alimentară. — Din
fr. butyrate.