buterolă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUTERÓLĂ, buterole, s. f. Instrument folosit pentru turtirea capului liber al niturilor; căpuitor. – Din
fr. bouterolle.buterolă (Dicționar de neologisme, 1986)BUTERÓLĂ s.f. Unealtă folosită la turtirea capului liber al unui nit. [< fr.
bouterolle].
buterolă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BUTERÓLĂ s. f. 1.. unealtă pentru turtirea capului liber al unui nit. 2. capătul inferior, modelat decorativ, al unei teci de sabie. (< fr.
bouterolle)
buterolă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUTERÓLĂ, buterole, s. f. Unealtă folosită pentru turtirea extremității libere a corpului de nit. –
Fr. bouterolle.buterolă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)buterólă s. f.,
g.-d. art. buterólei; pl. buterólebuterolă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUTERÓLĂ, buterole, s. f. Instrument folosit la operațiile de nituire pentru formarea capului bombat; căpuitor. — Din
fr. bouterolle.