butelie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUTÉLIE, butelii, s. f. 1. Vas de sticlă, de material plastic sau de metal, de diferite forme, folosit pentru depozitarea și transportarea unor materiale fluide, granulare sau pulverulente. ◊
Butelie de Leyda = condensator electric în formă de cilindru sau de con, alcătuit dintr-o butelie de sticlă cuprinsă între două armături metalice.
2. Sticlă pentru păstrat sau pentru transportat lichide; butelcă. – Din
fr. bouteille.butelie (Dicționar de neologisme, 1986)BUTÉLIE s.f. 1. (
Tehn.) Recipient cilindric de oțel în care se păstrează gaze comprimate. ◊ (
Fiz.)
Butelie de Leyda = condensator electric de formă cilindrică, construit prima dată în 1746 de trei savanți olandezi.
2. Sticlă pentru păstrat sau transportat lichide. [Gen.
-iei. / < fr.
bouteille].
butelie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)butélie (butélii), s. f. – Sticlă. –
Var. butelcă, (
Trans., rar)
botolcă. Fr. bouteille; var. prin intermed.
pol. butelka, rus. butylka.butelie (Marele dicționar de neologisme, 2000)BUTÉLIE s. f. 1. recipient cilindric de oțel în care se păstrează gaze comprimate. ♦ ~ de Leyda = condensator electric de formă cilindrică. 2. (arheol.) vas din metal sau din sticlă, cu gâtul foarte îngust, pentru păstrat sau transportat lichide. (după fr.
bouteille)
butelie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUTÉLIE, butelii, s. f. 1. Recipient cilindric de oțel pentru gaze comprimate. ◊
Butelie de Leyda = condensator electric în formă de cilindru sau de con.
2. Sticlă pentru păstrat sau transportat lichide. – După
fr. bouteille.butelie (Dicționaru limbii românești, 1939)*butélie f. (fr.
bouteille, d. lat.
bŭtticula, dim. d.
bŭttis; it.
bottiglia. V.
bute). Garafă, burcut, vas de sticlă cu gitu strîmt în capacitate de un litru. Conținutu luĭ:
o butelie de vin. Butelia de (saŭ
de la)
Levda, un fel de condensator electric în formă de butelie (inventat la 1746 de treĭ Olandejĭ din Leyda). Și
butelcă, pl.
ĭ (rus.
butýlka, pol.
butelka).
butelie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)butélie (-li-e) s. f.,
art. butélia (-li-a), g.-d. art. butéliei; pl. butélii, art. butéliile (-li-i-)butelie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)butelie f. sticlă;
butelie de Leyda, flacon în care se poate acumula și condensa electricitatea.
butelie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUTÉLIE, butelii, s. f. 1. Vas de sticlă, de material plastic sau de metal, de diferite forme, folosit pentru depozitarea și transportarea unor materiale fluide, granulare sau pulverulente. ◊
Butelie de Leyda = condensator electric în formă de cilindru sau de con, alcătuit dintr-o butelie de sticlă cuprinsă între două armături metalice. ♦ Recipient metalic destinat să conțină un gaz sub presiune sau lichefiat.
Butelie de aragaz. 2. Sticlă pentru păstrat sau pentru transportat lichide; butelcă. — Din
fr. bouteille.