butic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUTÍC, buticuri, s. n. (Franțuzism) Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică. [
Var.:
butícă s. f.] – Din
fr. boutique.butic (Marele dicționar de neologisme, 2000)BUTÍC s. n. magazin mic, în care se vând confecții de serie mică. (< fr.
boutique)
butic (Dicționar de argou al limbii române, 2007)butic, buticuri s. n. magazin mic și modest profilat pe vânzarea de mărunțișuri
butic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*butíc s. n.,
pl. butícuributic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUTÍC, buticuri, s. n. Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică. [
Var.:
butícă s. f.] — Din
fr. boutique.