butelcuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BUTELCÚȚĂ,butelcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui butelcă. – Butelcă + suf. -uță.
butelcuță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BUTELCÚȚĂ,butelcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui butelcă.
butelcuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) butelcúță (reg.) s. f., g.-d. art. butelcúței; pl. butelcúțe
butelcuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BUTELCÚȚĂ,butelcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui butelcă. — Butelcă + suf. -uță.